Cum inchei cu amanarea

Ani de zile am tot amanat sa fac diverse lucruri. Cred ca din acest punct de vedere meritam diploma de “amanator profesionist”. Da, stiu ca se mai numeste si procrastinare, insa sunt prea lenes pentru a rosti cuvantul si prefer cuvantul romanesc.

Aveam obiceiul sa aman chiar si lucrurile aparent marunte sau pe care le consideram neimportante, ca de exemplu “Mi-e sete…beau mai tarziu”.

Bineinteles, aceste afirmatii erau mentale. In orice activitate aveam de facut, indiferent de dimensiunile ei, gaseam un motiv sa o aman.

La un moment dat, am inceput sa observ tiparul si sa ma intreb ce se intampla.

Si iata ce am constatat. Amanarea are doua cauze:

– lipsa respectului pentru propria persoana, adica stima de sine foarte scazuta

– lipsa unei motivatii puternice, care sa te determine sa te decizi sa te implici serios

La prima concluzie am ajuns observand modul in care ma comportam in situatiile in care aveam ceva de facut. Daca era pentru altcineva, ma implicam si ma straduiam sa duc sarcina la bun sfarsit. Motivul era satisfacerea nevoii de a fi apreciat, sau “sindromul Nice Guy” cum i se mai spune. Adica, faci lucruri pentru a primi atentie din partea celorlalti sau pentru a fi laudat, ceea ce este daunator, bineinteles.

Daca in schimb era pentru mine, amanam pana cand eram nevoit ori sa o solutionez ori sa nu mai fac nimic. Cu alte cuvinte, nu dadeam doi bani pe propria-mi persoana.

Cauza care genereaza un astfel de comportament este stima de sine foarte scazuta si se manifesta in multe moduri, de la incapacitatea de a spune “Nu”, pana la a te milogi pentru atentia celor din jur.

Solutia este sa te tii de cuvantul pe care ti-l dai tie insuti, indiferent la ce se refera acesta.

Cea de a doua situatie este cauzata de lipsa directiei si a unei motivatii indeajuns de puternice incat sa te determine sa te pui in miscare. Plutesti in deriva, ai mintea in ceata si nu reusesti sa te decizi ce vrei. Ori ai prea multe proiecte in care ai posibilitatea sa te implici, ori nu ai niciunul si cauti. Ideea este ca nu te-ai hotarat inca sa faci ceva intr-o anumita privita si din acest motiv amani sa faci o alegere.

Solutia este sa te decizi sa alegi o directie. Oricare ar fi ea, este buna. Te asigur ca in secunda in care ai luat decizia, te vei simti mult mai relaxat. Mintea ta se va linisti pentru ca a primit indicatii clare, iar sufletul tau va respira usurat ca in sfarsit te-ai decis.

Nu putem vorbi de cauze fara sa vorbim si despre efecte, nu-i asa?

Ori de cate ori amani, te propulsezi in viitor. Astfel, tot ceea ce astepti tu sa se intample se va intampla candva, nu astazi.

La scara mai mare, amanarea duce la o stare generala de nefericire si insatisfactie. Esti intotdeauna la un pas de reusita, la o zi distanta de a vedea o situatie rezolvata sau pierzi la mustata ceva ce iti doreai foarte mult sa ai sau sa se intample.Toate sunt aproape de tine, le vezi, dar nu le poti atinge si totul pentru ca ai amanat  spunand “Voi face”.

Care este solutia?

Relativ simpla: “voi face”, notat cand, executat sarcina, incheiat ciclul amanarii.