Înainte de Programul de Relații mă îndrăgosteam de bărbați cu care, în inconștiență, puteam recrea suferința din copilărie. Mă sacrificam total ca să fiu sută la sută la dispoziția partenerului având apoi maximă așteptare ca el să facă același lucru pentru mine. Iar când nu primeam ceea ce credeam că mi se cuvine, mă supăram și începeam cu reproșurile.
Parcurgând programul am realizat că atunci când am plecat de acasă la vârsta de 18 ani aveam deja programat inconștient în mine să mă ignor complet pe mine și să-mi îndrept atenția și privirea doar spre persoanele din exterior. Subtil, am rejucat toată viața meciul care s-a imprimat în mine în timpul copilăriei.
Am realizat că așa cum mă tratez eu pe mine, așa îi tratez și pe cei din jurul meu și la fel simt că sunt tratată de ceilalți.

Ce s-a schimbat concret: mi-am adus atenția de la exterior înspre interior. De atunci un ochi privește în afară și unul înăuntru.